LANCE ARMSTRONG SI DOPAJUL

Acuzatii de dopaj

• In 2004, reporterii Pierre Ballester si David Walsh au publicat o carte in care il acuzau pe Armstrong de dopaj (L.A. Confidentiel). In ea sunt cuprinse declaratii ale fostei masseuse a lui Lance, Emma O'Reilly, care sustinea ca Armstrong i-a cerut odata sa scape de niste seringi folosite si sa-i imprumute farduri pentru a isi masca urmele de ace de pe mana. Un alt personaj-cheie al cartii, Steve Swart, sustine ca el alaturi de alti ciclisti, printre care si Lance Armstrong, au inceput sa se dopeze in 1995, cand erau membri ai echipei Motorola, afirmatie negata insa de alti membri ai acelei formatii. Acuzele au aparut si in ziarul englez The Sunday Times intr-un articol din iunie 2004, scris de Alan English. Armstrong a dat publicatia in judecata, motivand ca articolul ar reprezenta acuze de vinovatie si nu simple afirmatii cu baze solide.

• Pe 31 martie 2005, Mike Anderson, fost avocat al texanului, marturiseste ca a descoperit o cutie cu androsteron in timp ce curata baia casei lui Armstrong din Girona, Spania. Totusi, el a declarat ca nu l-a vazut niciodata si ca nu are cunostinta despre eventualitatea administrarii unor substante dopante de catre Lance.

• Pe 23 august 2005, cotidianul francez L'Equipe publica pe prima pagina, sub titlul Minciuna Armstrong, un articol in care dezvaluie ca sase teste de urina recoltate ciclistului in timpul prologului si a altor cinci etape ale editiei 1999 a Turului Frantei au iesit pozitive, existand urme de EPO. Uniunea Ciclista Internationala (UCI) a inceput sa foloseasca testele de urina pentru detectarea eritropoetinei abia doi ani mai tarziu, in 2001. Imediat, Armstrong a replicat pe pagina sa de internet: Din pacate, vanatoarea de vrajitoare continua si articolul de maine nu este altceva decat unul specific de tabloid. Chiar si autorul recunoaste ca in domeniul respectiv, stiinta nu este foarte precisa, astfel incat n-am nicio posibilitate de a ma apara. El spune: 'Nu va exista nicio contraexpertiza intrucat legea nu poate fi respectata'. Eu pur si simplu voi reafirma ce-am spus de nenumarate ori: n-am luat niciodata substante dopante.

• In iunie 2006, ziarul Le Monde prezinta noi acuze aduse de Betsy si Frankie Andreu conform carora Armstrong i-ar fi marturisit psihologului sau ca a consumat substante dopante, imediat dupa operatia pe creier din 1996. Americanul a explicat ca fostul sau coleg de echipa ar fi putut intelege gresit, discutiile referindu-se la eritropoetina folosita in tratamentul postoperator. Spusele lui Andreu au fost infirmate de toate celelalte 8 persoane chemate drept martori, desi Greg LeMond sustine ca ar avea o inregistrare in care Stephanie McIlvain, o cunostinta a lui Lance, ar fi recunoscut ca a fost de fata si a auzit discutia respectiva.

• In iulie 2006, Los Angeles Times a publicat o adevarata povestioara referitoare la acuzele lui Andreu. Raportul prezenta toate probele aduse in instanta, precum rezultatele testelor LNDD si analiza acestor rezultate. Articolul cuprinde o completa recenzie a testelor pozitive de EPO, acuze si marturii impotriva lui Armstrong.

• In septembrie 2006, Frankie Andreu si un alt fost coleg de echipa, care a dorit sa ramana anonim, au recunoscut ca au consumat eitropoetina in 1999, in timpul Turului Frantei. Este vorba de aceeasi competitie si de aceeasi substanta, iscand din nou controverse in cadrul agentiei antidoping. Desi cei doi au marturisit ca nu l-au vazut niciodata pe Armstrong apeland la aceste practici, texanul a atacat articolul, considerandu-l un razboi murdar.

[editează]Investigatii

In octombrie 2005, ca raspuns la cererile Comitetului Olimpic International si ale Agentiei Mondiale Anti-Doping pentru o investigatie independenta, Uniunea Ciclista Internationala l-a desemnat pe avocatul Emile Vrjiman sa se ocupe cu analizarea dosarului probelor de urina. Vrjiman s-a aflat in fruntea agentiei olandeze anti-doping timp de 10 ani. Mai apoi, a lucrat ca avocat al apararii, sustinand cazul unor atleti acuzati de dopaj. Vrjiman a declarat curat cazul Armstrong, intrucat probele de urina nu fusesera corect utilizate si testate. In raportul sau, olandezul declara ca mostrele de urina au fost prost gestionate si nu au indeplinit standardele stiintifice pentru a putea fi considerate probe ale vinovatiei. Recomandarea comisiei a fost sa nu se ia nicio masura disciplinara impotriva sportivilor testati pozitivi in laboratorul LNDD. De asemenea, s-a cerut LNDD si Agentiei Mondiale Anti-Doping sa initieze investigatii in acelasi caz. Agentia nu a fost de acord cu concluziile comisiei, iar presedintele Dick Pound a fost cenzurat de catre Comisia de Etica a Comitetului Olimpic International din cauza acuzelor nefondate aduse lui Armstrong in presa.